„… să dau [mângâiere și bucurie] celor întristați din Sion, să le dau o cunună [o ghirlandă sau o diademă] împărătească, în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină [expresivă] de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.” (Isaia 61:3, Biblia amplificată)
Dumnezeu vrea să aibă grijă de noi, dar, ca să-L putem lăsa să o facă, e important să încetăm să ne mai îngrijorăm. Mulți oameni spun că își doresc ca Dumnezeu să aibă grijă de ei, dar își petrec zilele îngrijorându-se sau încercând să găsească soluții, în loc să aștepte să primească îndrumări de la El. Aceștia continuă să se tăvălească în „cenușa” lor, dar tot vor ca Dumnezeu să le dea o cunună împărătească. Pentru ca Dumnezeu să ne poată dărui cununa împărătească, trebuie ca noi să Îi predăm „cenușa”.
Îi încredințăm Domnului grijile noastre atunci când credem că El poate să o facă și chiar se va îngriji de noi. În Evrei 4:3 (Biblia amplificată) scrie: „Pe când noi, fiindcă am crezut [am aderat, am crezut și ne-am bazat pe Dumnezeu], intrăm în ‚odihna’…”
Intrăm în odihna Domnului atunci când credem. Îngrijorarea este opusul credinței. Îngrijorarea ne fură pacea, ne dărâmă fizic și chiar ne poate îmbolnăvi. Dacă ne îngrijorăm, înseamnă că nu ne încredem în Dumnezeu, deci nu vom putea intra în odihna Sa.
Ce schimb minunat ne-a oferit Dumnezeu! Dacă tu Îi oferi cenușă, El îți dă în schimb o cunună împărătească. Dacă tu Îi dai Lui toate grijile și preocupările tale, El îți oferă protecție, stabilitate, un loc de refugiu și plinătatea bucuriei – privilegiul de a fi îngrijit de către El.
Isus nu S-a îngrijorat și nici tu nu trebuie să te îngrijorezi.