Lucrul acela bun care ți s-a încredințat păzește-l prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi (Timotei 1:14).
În timpul Vechiului Testament, Adam și Eva au umblat cu Dumnezeu în Grădina Eden și Moise s-a întâlnit cu El pe muntele Sinai. Astăzi Dumnezeu nu se mai întâlnește cu noi în grădinile noastre sau pe munții din apropiere, unde am putea să interacționăm cu El doar în urma unei invitații. El nu alege să locuiască într-un cort, așa cum a făcut-o în perioada în care copiii lui Israel au călătorit prin pustie și El nu locuiește în clădiri făcute de mâini omenești.
Când Îl acceptăm pe Dumnezeu, Duhul Sfânt locuiește în noi (vezi Ioan 14:17). Dumnezeu alege să se miște în duhurile noastre – în cel mai adânc punct al vieților noastre – unde poate să fie mai aproape de noi decât orice altă ființă. Când Duhul Sfânt al lui Dumnezeu se mișcă în inimile noastre, duhurile noastre devin un loc în care El poate locui (vezi 1 Corinteni 3:16, 17), iar acest loc devine sfânt, pentru că Dumnezeu este acolo.
Starea de sfințenie în care suntem puși ca și credincioși, lucrează apoi în sufletele și trupurile noastre, iar Dumnezeu dorește ca această lucrare să fie evidentă în viața noastră de zi cu zi. Acesta este un proces, iar fazele schimbării prin care trecem devin, de fapt, mărturia noastră în fața celor care ne cunosc. Învățăm să trăim din interior spre exterior. Dumnezeu a făcut o lucrare extraordinară în duhurile noastre și Duhul Sfânt ne învață cum să trăim, ca să fim martori într-o lume care are nevoie de El.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi: Trăiește din interior spre exterior!