„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului. – Efeseni 4:26-27
Orice mânie este păcat? Nu, dar anumite fațete ale ei, da. Chiar Dumnezeu are o mânie îndreptățită, împotriva păcatului, a nedreptății, a rebeliunii și a josniciei. Mânia slujește uneori unui scop folositor, deci nu trebuie să fie considerată în toate situațiile ca păcat.
În mod evident, vom mai avea uneori simțăminte nepotrivite – și vom mai reacționa pe baza emoțiilor, de parcă Dumnezeu nu ne-ar fi dat încă roada înfrânării. Însă doar a fi ispitit să faci un lucru nu este neapărat păcat. Când însă, nu reziști tentației și împlinești acel lucru, atunci devine păcat. În același mod, nu este neapărat greșit să te mânii, însă mânia poate conduce la acțiuni foarte păcătoase.
Dumnezeu ne îngăduie uneori mânia, ocazional ea putând fi o recunoaștere a unui tratament necorespunzător la care am fost supuși. Însă, chiar și atunci când experimentăm în mod real nedreptate, nu trebuie să ne manifestăm mânia într-un mod nepotrivit. Trebuie să ne păzim, pentru a nu permite mâniei să ne târască în păcat.
Efeseni 4:26 ne spune să avem grijă să nu păcătuim atunci când ne mâniem. Mânia ta nu este neapărat păcătoasă, dar asigură-te că i-o încredințezi lui Dumnezeu, pentru a nu o lăsa să producă o reacție păcătoasă.
Rugăciune
Doamne, ajută-mă să mă raportez la mânie în modul în care Tu aștepți, fără a păcătui. Îți încredințez controlul asupra mâniei mele și mă încred în Tine, ca să lucrezi toate lucrurile pentru binele meu.