„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” (Isaia 43:1)
Deții vreun lucru foarte valoros, ceva ce prețuiești și admiri? Dacă ai vedea pe cineva că nu are grijă de acel lucru, riscând să îl strice, nu-i așa că te-ai întrista?
Dumnezeu simte același lucru cu privire la bunurile Sale, cum și noi simțim față de bunurile noastre. Oamenii Îi aparțin lui Dumnezeu. Ei sunt creația Sa, iar Duhul Sfânt este întristat atunci când îi vede maltratați.
Nu avem toți aceeași chemare, dar fiecare om născut din nou este moștenitor al lui Dumnezeu și moștenitor împreună cu Hristos. Fiecare individ are dreptul la pace, neprihănire și bucurie; are dreptul să aibă strictul necesar, să fie folosit de Dumnezeu și să vadă ungerea Sa curgând prin viața lui.
Toată lumea are șanse egale să vadă roadă în slujire, dar trebuie să fim conștienți că roada este în strânsă legătură cu disponibilitatea de a-i iubi pe ceilalți. Duhul Sfânt mi-a vorbit cu ani în urmă, spunându-mi următoarea idee: „Unul dintre principalele motivele pentru care oamenii nu au dragoste este pentru că dragostea presupune efort. De fiecare dată când aceștia umblă în dragoste, îi va costa ceva. ”
Dragostea ne face să nu spunem anumite lucruri pe care am vrea să le spunem; ne cere să nu facem anumite lucruri pe care am vrea să le facem; ne cere să oferim anumite lucruri pe care am vrea să le păstrăm. Dragostea ne cere să fim răbdători cu oamenii.
Relațiile interumane nu sunt foarte simple, dar sunt foarte importante pentru Dumnezeu, pentru că El prețuiește oamenii. Trebuie să facem efortul și sacrificiile necesare pentru a iubi oamenii așa cum vrea Dumnezeu să-i iubim, ca să nu-L întristăm.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi: Dumnezeu îi vede pe oameni ca pe niște comori, așa că ai grijă cum îi tratezi.