Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. (Evrei 4:1)
Când dau învățătură despre neprihănire, îmi place să folosesc următoarea ilustrație, și vă rog să încercați să puneți în practică această ilustrație. Stai pe un scaun, apoi încearcă să stai pe scaun. Știu că pare absurd ceea ce am spus, pentru că deja stai pe scaun. Odata ce ești pe scaun, nu poți sta pe el mai mult decât stai deja.
Aceeași idee se aplică și neprihănirii. Isus prin jertfa Sa a făcut să fim neprihăniți în fața lui Dumnezeu și nu putem face nimic pentru a ne face mai neprihăniți decât ne-a făcut El. Comportamentul nostru se poate îmbunătăți, dar doar atunci când acceptăm pe deplin neprihănirea pe care o avem prin Isus. Isus ne pune pe scaunul neprihănirii și trebuie să învățăm să ne relaxăm și să nu mai încercăm să fim ceea ce deja suntem. Îndiferent câte fapte bune facem asta niciodată nu ne poate face neprihăniți în fața lui Dumnezeu, neprihănirea o putem primi doar prin Hristos. Afirmând acest lucru, apostolul Pavel s-a rugat să fie găsit ca fiind în Hristos, neavând o neprihănire proprie, ci doar acea neprihănire care vine prin credința în Hristos (vezi Filipeni 3:9).
Când într-adevăr înțelegem că nu putem face nimic pentru a deveni neprihăniți și că nu trebuie să-I demonstrăm nimic lui Dumnezeu, putem să ne odihnim în darul neprihănirii pe care ni-l dă Isus – iar aceasta ne va da îndrăzneală în cererile noastre și vom deveni încrezători că Dumnezeu ne aude și dorește să ne asculte.
Știu că Dumnezeu nu-mi ascultă rugăciunile și nu răspunde la ele pentru că eu sunt bun; El aude și răspunde pentru că El este bun!
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi: Trebuie să îți placă de tine pentru că Dumnezeu te-a creat cu propria Sa mână.