Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. – 1 Corinteni 13:1
În anii de început ai căsniciei noastre, Dumnezeu a trebuit să mă învețe că a-l iubi cu adevărat pe soțul meu, Dave, înseamnă că uneori trebuie să fac sacrificii. Pănă în acel punct, am dorit ca lucrurile să se întâmple în felul meu, însă acest mod de raportare se asemăna foarte mult cu chimvalul zăngănitor din 1 Corinteni 13:1.
Dragostea este cea mai înaltă formă a maturității. Deseori ea cere un dar sacrificial. Dacă dragostea nu solicită un anume sacrificiu din parte noastră, probabil că nu iubim cu adevărat acea persoană. Dacă în acțiunile noastre nu este scrificiu, mai degrabă doar reacționăm la un lucru frumos ce ne-a fost adresat sau doar ne prefacem că suntem drăguți, pentru a câștiga controlul asupra acelei persoane.
Este important să înțelegem că dragostea adevărată se dăruiește. Astfel că în deciziile tale ar trebui să cauți întotdeauna și din toată inima interesul partenerului tău. Când faci aceasta, te dăruiești pe tine însuți.
Dorința lui Dumnezeu pentru soț și soție este să se iubească unul pe celălalt în mod sacrificial și necondiționat. Aceasta înseamnă că lucrurile nu vor fi întotdeauna cum vrei tu. Însă vestea bună este că, atunci când soțul și soția își sacrifică dorințele lor egoiste, vor avea o căsnicie în care vor experimenta biruința.
Rugăciune
Doamne, doresc ca în căsnicia mea să arăt dragoste. Hotărăsc astăzi ca să nu mai forțez lucrurile pentru a se face voia mea, ci voi fi dispus să mă sacrific pentru partenerul meu.