„Dar, acum, Hristos [El] a căpătat o slujbă [preoțească] cu atât mai înaltă [față de cea veche], cu cât legământul [înțelegerea] al cărui Mijlocitor [Arbitru, Intermediar] este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune [grandioase,mărețe, nobile].” (Evrei 8:6, Biblia amplificată)
Vechiul legământ era unul al faptelor, bazat pe ideea că trebuia să facem totul singuri – să ne străduim, să ne zbatem și să muncim ca să fim pe placul lui Dumnezeu. Acesta ne lasă captivi ai lucrărilor trupului. Acest fel de legământ ne fură bucuria și ne ține departe de Dumnezeu.
Însă noul legământ este unul al harului, care nu se bazează pe ceea ce putem noi face, ci pe ceea ce Hristos a făcut deja pentru noi. Așadar, suntem iertați datorită credinței noastre, nu a faptelor noastre. Acesta e un lucru minunat, căci, astfel, nu ne mai simțim obligați să facem ceva. Putem renunța la zbatere și frustrare, permițându-I lui Dumnezeu să lucreze prin noi, prin puterea Duhului Său cel Sfânt care e în noi.
Iată cum stă treaba: vechiul legământ ne aduce sclavie, pe când noul legământ ne aduce libertate. De aceea, o relație cu Dumnezeu, posibilă datorită lucrării lui Isus Hristos, e mult mai bună decât orice altceva. Aceasta ne eliberează, permițându-ne să fim cine am fost creați să fim, ca apoi să facem ceea ce trebuie să facem pentru Dumnezeu.
Viața din noul legământ este o călătorie minunată pe parcursul căreia trăim în prezența lui Dumnezeu și ne bucurăm de victorie prin Hristos.