„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16)
Isus ne înțelege slăbiciunea omenească deoarece și El a fost ispitit în toate felurile în care suntem ispitiți noi, dar El nu a păcătuit. Prin urmare, fiindcă Isus este Marele Preot al nostru, mijlocind pentru noi înaintea Tatălui, ne putem înfățișa plini de încredere înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a primi har.
Dumnezeu a răscumpărat deja fiecare greșeală, slăbiciune și eșec. Mântuirea și iertarea neîncetată a păcatelor noastre sunt darurile pe care ni le oferă Dumnezeu dacă Îl acceptăm pe Fiul Său, Isus Hristos. La El vei găsi iertare pentru orice lucru greșit pe care îl vei face vreodată.
Însă harul lui Dumnezeu nu presupune că El nu se ocupă de păcatul din viețile noastre. Păcatul aduce subjugare și suferință. Tocmai de aceea, Dumnezeu ne cere să ne căim pentru păcatele înfăptuite. Cu toate că Dumnezeu nu ne condamnă niciodată, El ne convinge că am păcătuit. El ne aduce această convingere pentru ca noi să ne putem pocăi, să ne schimbăm comportamentul și să găsim libertate în Hristos.
Datorită lui Isus, putem fi iertați, putem renunța la comportamentul păcătos și ne putem înfățișa cu încredere înaintea tronului de har al Domnului. Toate aceste componente sunt elemente esențiale ale trăirii într-o relație apropiată cu Dumnezeu.
Chiar dacă ne dăm silința să nu greșim, tot se mai întâmplă asta. A trăi în condamnare nu ne ajută să avem o viață mai evlavioasă.