„Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:17)
Una din uneltirile vrăjmașului prin care încearcă să ne facă să ne simțim vinovați este condamnarea, care cu siguranță poate reprezenta un motiv de descurajare. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, pentru noi, cei care suntem în Hristos, nu mai există condamnare, judecată sau învinovățire. Cu toate acestea, adeseori ne judecăm și ne condamnăm pe noi înșine.
Până când am învățat și am înțeles Cuvântul lui Dumnezeu, mi-am trăit o mare parte din viață simțindu-mă vinovată. Dacă cineva mă întreba motivul pentru care mă simțeam vinovată, nu puteam da un răspuns concret. Tot ce știam era că aveam mereu un sentiment de condamnare, care mă urmărea în fiecare moment.
Din această experiență, Dumnezeu mi-a dat o revelație despre a trăi fără vină și condamnare. El mi-a arătat că noi nu trebuie să primim iertare doar din partea Lui, ci trebuie să învățăm să ne iertăm și pe noi înșine. Trebuie să încetăm să ne mai judecăm atât de aspru pentru lucruri pe care El le-a uitat și le-a iertat (vezi Ieremia 31:34; Faptele apostolilor 10:15).
Sunt de părere că este aproape imposibil să fim descurajați dacă ne ținem gîndurile sub control. De aceea ni se spune în Isaia 26:3 (BTF) că Dumnezeu ne va păzi și ne va ține în pacea Lui perfectă – dacă ne tinem minține fixate asupra Lui.
Dumnezeu are lucruri noi pregătite pentru tine, dar nu le vei experimenta dacă trăiești în trecut.