„Luați seama bine [unii la alții] ca nimeni să nu se abată de la harul [favoarea Sa nemeritată și binecuvântarea spirituală] lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune [resentiment, ranchiună sau ură], să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea.” (Evrei 12:15, Biblia amplificată)
Atunci când îngăduim lipsa de iertare în viața noastră, ne umplem de resentimente și de amărăciune. Amărăciunea se referă la ceva ce este înțepător sau iute la gust.
Ne amintim că, atunci când se pregăteau să fie conduși afară din Egipt, Domnul le-a spus copiilor lui Israel să pregătească o masă de Paște care să conțină și ierburi amare. De ce? Dumnezeu voia ca ei să mănânce acele ierburi amare pentru a-și aminti de amărăciunea pe care o simțiseră în sclavie. Amărăciunea însoțește mereu sclavia.
Cum apare amărăciunea? Aceasta crește dintr-o rădăcină, care, în versiunea New King James a Bibliei, se numește rădăcina amărăciunii. O rădăcină a amărăciunii, răsărită dintr-o sămânță a lipsei de iertare, va rodi mereu amărăciune.
Amărăciunea rezultă din insultele pe care ni le adresează oamenii și pe care nu vrem să le dăm uitării, din lucrurile pe care ni le reluăm mereu în minte până când capătă proporții uriașe. Cu cât mai mult le permitem să crească, cu atât mai înrădăcinate vor deveni. Învață să te căiești rapid, căci, cu cât mai repede o faci, cu atât mai ușor îți va fi!
O rădăcină a amărăciunii îți poate infecta întreaga ființă – atitudinea, comportamentul, perspectiva și relațiile, mai ales relația cu Dumnezeu.