„Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Luca 2:52)
Încă din copilărie, Isus a umblat în favoarea supranaturală a lui Dumnezeu și a oamenilor. De fapt, de îndată ce Și-a început lucrarea publică, a devenit atât de popular, încât abia mai găsea timp uneori ca să stea singur să se roage și să aibă părtășie cu Tatăl Său ceresc. Chiar și cei care nu credeau în El au recunoscut că El era plăcut înaintea Domnului. Când fariseii au trimis gărzi ca să-L aresteze pe Isus, acestea s-au întors, spunând: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46). Acea favoare specială și puterea Sa au fost recunoscute chiar și la sfârșitul vieții Sale, când se afla pe cruce (Luca 23:47-48).
Astfel trebuie să ne vedem și noi: ca fiind plăcuți înaintea Domnului. El nu ne consideră niște creaturi slabe, neajutorate și păcătoase. El ne vede ca fiind îmbrăcați în neprihănire, încălțați cu încălțările păcii, înarmați cu armura completă a lui Dumnezeu și fluturând sabia Duhului, care este Cuvântul Domnului (Efeseni 6:13-17). Așa ar trebui să ne vedem și noi înșine.
Copiii noștri sunt plăcuți înaintea noastră și, ori de câte ori putem, îi ajutăm. Gândiți-vă numai cu cât mai mult se aplică acest lucru în cazul nostru în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Indiferent cum ne părem nouă înșine sau cum ne văd ceilalți, nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu poate face ca lumina favorii Sale să strălucească asupra noastră, așa cum a făcut și în cazul lui Isus!
Trebuie să te vezi așa cum te vede Dumnezeu și să te bucuri pentru moștenirea pe care o ai în El.