„Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină.” (Psalmii 63:8)
Îmi amintesc senzația de gol pe care am avut-o cu ceva ani în urmă, când mi-am dat seama că uneori simțeam o fericire temporară, dar nicidecum o bucurie profundă, satisfăcătoare. Relația mea cu Dumnezeu semăna cu cea pe care o aveau israeliții cu El, care Îl puteau vedea pe Dumnezeu numai de la depărtare, în timp ce Moise stătea de vorbă cu El față în față. Îmi doream să am o umblare mai apropiată de Dumnezeu, dar nu știam cum puteam să o obțin.
Poate că și tu treci prin ce am trecut eu. Trăiam conform Legii, făcând ceea ce ni se spunea în Biserică și așteptându-mă ca rutina mea de fapte bune să îmi ofere pacea, bucuria și puterea spirituală promise în Scriptură. În schimb, eram destul de descurajată de faptul că nimic nu părea să funcționeze. Abia când am învățat să încetez să mai încerc să „fac” atât de multe pentru Dumnezeu și doar am început să „fiu” într-o relație cu El, ei bine, abia atunci am început să trăiesc cu o pace și o mulțumire care veneau de la Domnul.
Dacă îți dorești binecuvântările și puterea oferite de Dumnezeu, nu trebuie decât să tânjești după El și să-L urmezi. Lasă deoparte orice altceva și du-te după El. Fă ceea ce a spus David în Psalmii 27:4: dedică-te unui singur lucru – prezența manifestată a lui Dumnezeu.
Singurul lucru care poate satisface tânjirea interioară este să ajungi să Îl cunoști pe Dumnezeu mult mai intim astăzi decât ai făcut-o ieri.