Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip (deloc) nu va intra în ea.” (Luca 18:17, Biblia amplificată)
Dumnezeu aude cele mai simple și mai slabe strigăte și ascultă cele mai copilăroase cereri. Am crescut patru copii și acum am nouă nepoți și îți pot spune: copilașii sunt oricum, dar nu complicați. Copiii nu au nicio problemă să-ți spună ce vor, să alerge în brațele tale când le este frică sau să îți dea un sărut generos, uneori fără un motiv aparent. Când le pun părinților o întrebare, ei așteaptă să obțină un răspuns și ar trebui să avem aceeași așteptare atunci când vorbim cu Dumnezeu. Copiii nu sunt suficient de sofisticați să-și ascundă motivele sau sentimentele foarte bine și, prin urmare, comunicarea cu ei poate fi ușoară și revigorantă.
Astfel vrea și Dumnezeu să fim atunci când vorbim cu El. Trebuie să ne apropiem de Dumnezeu cu o simplitate copilărească și să așteptăm, dornici să auzim ce are El de spus. Așa cum copiii sunt înclinați în mod natural să aibă încredere în părinții lor, trebuie să fim și noi lipsiți de vinovăție, curați și liberi de orice îndoială când ne încredem în vocea lui Dumnezeu. Când ne rugăm cu o credință simplă, de copil, putem experimenta puterea miraculoasă a lui Dumnezeu și astfel, vom vedem cum se schimbă lucrurile.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Când te rogi astăzi, spune-I lui Dumnezeu “Tăticule” și spune-I tot ce ai pe suflet.