„Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă.” (Psalmul 63:1)
În cele din urmă, oricât de mult L-am iubi pe Dumnezeu și oricât de mult ne-am apropia de El, cu toții trecem prin vremuri pustii… perioade în care prea puține lucruri ne mai dau putere sau ne mai hrănesc sufletul. Chiar dacă mergem la biserică, nu ne simțim deloc schimbați la plecare față de cum eram la sosire. Trecem prin perioade în care rugăciunile noastre par seci și perioade în care nu Îl mai auzim și nu Îl mai simțim pe Dumnezeu.
Am avut și eu parte de urcușuri și coborâșuri. Am avut și eu perioade secetoase în viața mea de rugăciune sau în cea de laudă și închinare. Uneori, L-am auzit foarte clar, dar au fost și alte dăți când nu am auzit nimic.
Când treci printr-o astfel de perioadă, nu te lăsa demoralizat. Dumnezeu este cu tine, chiar dacă Îi simți prezența sau nu. Un credincios matur nu va lăsa ca relația sa cu Dumnezeu să depindă de ceea ce simte. Pur și simplu, poți alege să crezi că Dumnezeu este cu tine astăzi. Poți alege să Îl iubești și să te închini lui Dumnezeu prin credință. Te poți ruga, poți crede că El te aude și poți fi încredințat că El îți va da tot ce ai nevoie. Când faci aceste alegeri, vei descoperi o pace nouă în umblarea ta cu Dumnezeu și vei putea fi constant în fiecare perioadă din viața ta.
Dumnezeu te iubește și îți stă alături – chiar dacă simți sau nu lucrul acesta. Rămâi credincios atât în pustiu, cât și pe vârf de munte.
