„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia [fizică și spirituală] și prinșilor de război, izbăvirea.” (Isaia 61:1, Biblia amplificată)
Iubirea le oferă oamenilor atât aripi, cât și rădăcini. Aceasta poate oferi atât un sens al apartenenței (rădăcinile), cât și unul al libertății (aripile). Iubirea nu încearcă să îi controleze sau să îi manipuleze pe ceilalți.
Isus a spus că a fost trimis de către Dumnezeu pentru a vesti libertatea. Noi, credincioșii, trebuie să facem același lucru – să-i eliberăm pe oameni pentru a putea împlini voia Domnului pentru viața lor, nu să îi controlăm.
Ați văzut vreodată părinți care își obligă copiii să facă lucruri pe care nu vor să le facă, doar pentru a împlini dorințele pline de frustrare ale părinților lor? Ați văzut vreodată pe cineva care este prea lipicios și care își sufocă noul prieten de teamă să nu piardă prietenia cea nouă? Ambele sunt exemple de captivitate și nu de eliberare.
Nu așa funcționează adevărata iubire. Iubirea nu încearcă să obțină satisfacție personală în detrimentul celorlalți. Iubirea susține mereu libertatea. Atunci când Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim și pe ceilalți, le vom permite cu încântare oamenilor din viața noastră să urmeze planul lui Dumnezeu – și nu planul nostru – pentru a vedea cine pot deveni și ce pot realiza în Isus Hristos.
O pasăre aflată în colivie nu poate zbura! Proclamă libertatea! Eliberează-i pe oameni și vezi ce pot face.