„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii.” (1 Timotei 2:1)
Dragostea și acceptarea sunt nevoi universale ale oamenilor. Aici sunt incluși și oamenii din viețile noastre. Dacă cerem ca oamenii să se schimbe pentru a semăna mai mult cu noi sau pentru a ne plăcea nouă mai mult, înseamnă că cerem extrem de mult de la acele relații.
Îmi amintesc de anii în care am încercat cu furie, în diferite moduri, să îmi schimb soțul, Dave, dar și pe copiii noștri. Acei ani au fost plini de frustrare, deoarece nimic din ce am încercat nu a funcționat. Încercările mele de a-i schimba pe oamenii pe care îi iubeam nu ajutau deloc. De fapt, adesea nu făceam decât să înrăutățesc situația.
Oameni fiind, cu toții ne dorim spațiul necesar, sau libertatea, de a fi cine am fost creați să fim. Vrem să fim acceptați așa cum suntem. Nu ne dorim ca oamenii să ne transmită vreun mesaj, nici măcar unul subtil, că, pentru a putea fi acceptați sau iubiți, trebuie să ne schimbăm.
Asta nu înseamnă că acceptăm păcatul comis de ceilalți și că îl tolerăm. Înseamnă doar că singurul mod de schimbare este rugăciunea, și nu presiunea. Dacă îi iubim pe oameni și ne rugăm pentru ei, Dumnezeu Își va face treaba. Pentru ca schimbarea să fie durabilă, trebuie să vină din interior. Numai Dumnezeu poate schimba astfel o inimă.
Cicăleala nu este un instrument eficient pentru a produce o schimbare. Numai rugăciunea și dragostea lui Dumnezeu vor fi eficiente.