„Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta [secretă], încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:6, Biblia amplificată)
Chiar dacă unele rugăciuni sunt rugăciuni publice sau în grup, mare parte din viața noastră de rugăciune e alcătuită din rugăciuni secrete, rostite în locuri secrete.
„Rugăciunea secretă” presupune că nu le spunem tuturor cunoscuților experiențele noastre legate de rugăciune și cât de mult timp petrecem rugându-ne. Ne rugăm cu privire la preocupările și oamenii pe care ni-i pune Dumnezeu pe inimă, iar rugăciunile noastre ne privesc doar pe noi și pe El, asta dacă nu cumva avem un motiv întemeiat să procedăm altfel. Refuzăm să ne etalăm rugăciunile doar ca să-i impresionăm pe ceilalți.
Pentru ca o rugăciune să poată fi numită cu adevărat „rugăciune secretă”, aceasta trebuie să vină dintr-o inimă smerită, după cum se arată în rugăciunea disprețuitului vameș din Luca 18:10-14. Acesta s-a smerit, și-a plecat capul și, în tăcere, cu umilință, I-a cerut lui Dumnezeu să îl ierte. Ca răspuns la sinceritatea lui, o viață întreagă de păcate a fost ștearsă într-o clipă.
Dumnezeu nu ne-a dat o grămadă de instrucțiuni grele, dificil de urmat, despre cum să ne rugăm. A sta de vorbă cu Dumnezeu este un mod simplu și puternic de a ne apropia de El.
Bazează-ți relația cu Dumnezeu pe petrecerea zilnică a timpului în prezența Lui.