„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:18)
Majoritatea creștinilor cunosc versetul 17 din 1 Tesaloniceni 5: „Rugaţi-vă neîncetat.”
Obișnuiam să Îl întreb pe Dumnezeu: „Doamne, cum voi putea ajunge vreodată în acel punct în care să mă pot ruga neîncetat?” Pentru mine „neîncetat” însemna non-stop, fără oprire; nu puteam să înțeleg cum ar fi posibil acest lucru.
Acum am o înțelegere mai bună în legătură cu ceea ce spunea apostolul Pavel. Cred că se referea la faptul că rugăciunea ar trebui să fie asemenea respiratului: ceva ce facem în mod continuu, însă în mod inconștient. Nu putem să supraviețuim din punct de vedere fizic fără să respirăm și tot la fel, nu putem să fim vii din punct spiritual fără rugăciune continuă.
Problema este că, din cauza gândirii legaliste, putem ajunge să credem că dacă nu respectăm cu strictețe un program exact de rugăciune, ratăm ținta. Dacă devenim prea „religioși” în modul în care ne rugăm, crezând că rugăciunile noastre trebuie să dureze o anumită perioadă de timp, pentru că altcineva se roagă mai mult decât noi, vom fi plini de sentimente de vinovăție și condamnare. Lecția importantă legată de rugăciune este că ea nu ține de postura în care ne rugăm, timpul alocat ei sau de locul unde ne rugăm, ci că rugăciunea trebuie să fie practicată pe parcursul întregii zile. Astfel, roagă-te cu credință, oriunde și oricând.
Duhul Sfânt este Cel care te va conduce spre o viață de rugăciune consecventă.