Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. – 1 Ioan 3:17-18
Fiind creștini, Dumnezeu a așezat compasiune în fiecare dintre noi, dar depinde de noi să decidem dacă ne închidem sau ne deschidem inima pentru a o primi. Am constatat că unul din lucrurile de bază pentru a avea o inimă deschisă la compasiune este a mă gândi în mod serios la nevoile ce astăzi există în lume.
Trebuie să ne gândim la aceia care, față de noi, sunt defavorizați, și să ne deschidem inima pentru cei care suferă.
Citește 1 Ioan 3:17-18. Îmi plac aceste versete, deoarece precizează în mod specific faptul că, atunci când văd o nevoie, nu pot să o ignor și să o consider responsabilitatea altcuiva, nici nu pot să mă gândesc că nevoia este atât de mare încât nu pot să fac nimic, pentru că nu ar fi adevărat. De-a lungul slujirii noastre am constatat că, atunci când într-o oarecare situație ne gândim că nu putem face nimic, totuși putem face ceva: să aducem oamenilor speranță.
Mă rog să permiți inimii tale să se deschidă și să se lărgească, pentru a avea mai multă compasiune față de cei care au nevoie disperată de ajutor.
Rugăciune
Doamne, nu doresc să trăiesc în mod egoist, uitând de nevoile altora. Îmi deschid inima pentru a primi compasiune din partea Ta, astfel încât să îi pot ajuta pe alții.