Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. – Psalmul 42:5
Oamenii care experimentează tragedii ajung deseori instabili emoțional și au nevoie să-și exprime cumva suferința. Ei pot plânge necontrolat, iar lacrimile sau alte exprimări ale suferinței pot începe și se sfârșesc când nici nu se așteaptă. Confuzia, mânia, frica, depresia și valuri de sentimente copleșitoare sunt obișnuite în aceste situații. În astfel de timpuri, cred că ne putem uita la exemplul împăratului David.
În Psalmul 42:5, vedem că atunci când David s-a simțit deprimat, a rezistat. El nu s-a afundat în depresie sau în groapa disperării. David descrie cum s-a simțit, dar și faptul că a luat decizia de a nu trăi sub tirania acelor sentimente, ci a ales să-L laude pe Dumnezeu și să se încreadă în El.
Majoritatea dintre noi trecem prin perioade dificile din punct de vedere emoțional, când în mod tragic pierdem pe cineva, iar atunci avem nevoie să ne luăm timpul nostru de doliu. În vreme ce trecem prin acest porces, Dumnezeu dorește să ne mângăie și să ne dea harul să-l depășim.
Cei care umblă cu Dumnezeu, când vor ieși din această încercare vor fi mai întăriți în credința lor decât erau înainte.
Dacă ești rănit din cauza unei pierderi pe care ai suferit-o, vreau să îți spun că înaintea ta stă un nou început. Îndrede-te în Dumnezeu, laudă-L cum a făcut și David, iar lucrul prin care Satana intenționa să te rănească, Dumnezeu îl va întoarce spre binele tău!
Rugăciune
Doamne, chiar și când plâng îndurerat și deprimat, aleg să Te laud și să mă încred în Tine. Așa cum scrie în Romani 8:28, cred că Tu poți face ca toate să lucreze spre binele meu.