Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat (Luca 18:14)
În Luca 18:10–11, citim despre doi oameni care s-au urcat la templu ca să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt era vameș. Isus a spus: „Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi , preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.” Apoi a continuat să enumere toate faptele sale bune.
Îmi place la acest pasaj că Biblia nu spune că fariseul se ruga lui Dumnezeu. Se spune că a intrat în templu să se roage, dar s-a rugat „în sine”. Citim despre un om care părea că se roagă și totuși, Biblia spune că nici măcar nu vorbea cu Dumnezeu – ci vorbea cu el însuși! Cred că uneori ne rugăm să impresionăm oamenii, poate chiar să ne impresionăm pe noi. Să fim sinceri: putem fi impresionați de propria noastră elocvență. Când suntem împreună cu o altă persoană sau cu un grup de oameni pentru a ne ruga Domnului, trebuie să fim foarte atenți să nu predicăm celorlalți oameni și să nu încercăm pur și simplu să sunăm super-spirituali, ci doar să ne prezentăm inima înaintea lui Dumnezeu. Învoiala cu alții în rugăciune este incredibil de puternică, dar trebuie să fie curată și să vină din smerenie.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Dumnezeu vede toate lucrările bune pe care le-ai făcut în ascuns și El îți va răsplăti.