Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om. – Ioan 2:24-25
Odată, după ce am fost dezamăgită de o situație din Biserică, Domnul mi-a amintit de cuvintele din Ioan 2:24-25. Aici se vorbește despre relația lui Isus cu ucenicii Săi.
Aici ni se spune clar că Isus nu se încredea în ei. Trăindu-Și viața lângă ucenici și după ce s-a dedicat relației cu aceștia, Isus știa că nu sunt perfecți. El a înțeles natura umană, astfel că, a știut câtă încredere să aibă în ei.
Acest lucru m-a făcut să realizez faptul că am acordat oamenilor din Biserică o încredere ce ar fi trebuit să o acord doar lui Dumnezeu. Astfel, am făcut loc dezamăgirii în viața mea. Aceasta este limita până la care putem merge în relațiile interumane. Dacă în relații nu ne raportăm cu o înțelepciune care vine de sus, mai mult ca sigur vom fi răniți. Cu privire la unele persoane, poți crede cu ușurință că nu te vor răni niciodată, dar asta până afli că nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor tale. Nimeni nu este perfect.
Vestea bună este că Dumnezeu este perfect și nu ne dezamăgește. El este întotdeauna bun și iubitor. Nu te încrede în oameni, așa cum doar în Dumnezeu ar trebui să o faci. El este singurul vrednic de încredere totală.
Rugăciune
Doamne, niciun om nu este perfect, doar Tu ești perfect. Vreau să îmi pun întotdeauna încrederea în Tine și să cred că Tu nu mă dezamăgești. Astăzi, vreau să găsesc mângăiere în desăvârșireaTa.