Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei! – Psalmul 139:23-24
Adesea, atunci când suntem convinși de păcat, devenim ursurzi pentru că Dumnezeu Se ocupă de noi. Până să ne recunoaștem păcatul, să fim pregătiți să ne întoarcem de la el și să ne cerem iertare, simțim o presiune care ne face inconfortabili. De îndată ce ajungem la un acord cu Dumnezeu, pacea noastră se întoarce și comportamentul nostru se îmbunătățește.
Diavolul atacă cu condamnare și rușine pentru a ne feri de apropierea de Dumnezeu în rugăciune, astfel încât nevoile noastre să poată fi satisfăcute și să ne putem bucura din nou de părtășia cu Dumnezeu. Suntem despărțiți de prezența Sa dacă ne simțim prost sau gândim că Dumnezeu este supărat pe noi. El nu ne părăsește niciodată, dar temerile noastre ne pot face să ne îndoim de prezența Lui.
Acesta este motivul pentru care cunoașterea adevărului și a diferenței dintre convingere și condamnare sunt atât de importante. Dacă ai asculta de convingere, ea te ridică din păcat; condamnarea nu face decât să te simți prost și de multe ori face ca problema să se înrăutățească.
Când te rogi, roagă-L pe Dumnezeu să-ți vorbească în mod regulat și să te convingă de păcatul tău, realizând că această convingerea este o binecuvântare, nu o problemă. Când îmi încep timpul de rugăciune, aproape întotdeauna Îl rog pe Tatăl meu ceresc să dezvăluie orice am făcut greșit și să mă curățească de orice păcat și nelegiuire. Convingerea este vitală pentru a umbla cu Dumnezeu în mod corespunzător. Darul convingerii este un mod de a-L auzi pe Dumnezeu. Nu fă greșeala de a te lăsa condamnat, ci permite-I lui Dumnezeu să te ridice la un nou loc de libertate și intimitate cu Dumnezeu. Nu te împotrivi, acceptă.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Lasă-L pe Dumnezeu să te ridice.