„David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.” (1 Samuel 30:6)
Dacă nu credem în noi înșine – în talentele și abilitățile pe care ni le-a dat Dumnezeu – cine o va face? Dumnezeu crede în noi și e chiar un lucru bun; altfel, e posibil să nu reușim niciodată să progresăm. Nu putem aștepta întotdeauna ca altcineva să vină și să ne încurajeze să fim tot ceea ce putem fi.
Când David și oamenii lui păreau să se afle într-o situație deznădăjduită, lucru pentru care oamenii dădeau vina pe David, el s-a întărit și s-a încurajat în Domnul. Mai târziu, acea situație s-a schimbat complet (1 Samuel 30:1-20).
Pe când David era un băiețel, toți cei din jur l-au descurajat cu privire la capacitatea sa de a lupta cu Goliat. Aceștia i-au spus că era prea tânăr și lipsit de experiență, sau că nu avea armura sau armele potrivite. Însă David era apropiat de Dumnezeu și avea încredere în El. David credea că Dumnezeu avea să fie puternic pentru el și că avea să-i dea izbânda.
Îndoiala de sine este chinuitoare, dar putem scăpa de ea. Asemenea lui David, putem învăța și noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul nostru – putem afla despre iubirea Sa, despre căile Sale și despre Cuvântul Său – apoi, în cele din urmă, putem avea încredere că El ne va oferi puterea de care avem nevoie.
Putem scăpa de chinul provocat de îndoiala de sine dacă privim spre Dumnezeu și ne încredem în puterea Sa măreață.