Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur. – Galateni 6:3
Biblia ne avertizează în mod repetat cu privire la mândrie, iar eu încerc să subliniez cât de mult pot acest pericol. Vedeți, când cedăm mândriei, de fapt îi dăm voie inamicului să aibă o influență mare asupra noastră.
Când avem gânduri prea înalte despre noi, de fapt îi subapreciem pe ceilalți, uitând să ne încredem în Dumnezeu și ignorând adevărul: că fără El, suntem nimic.
Acest fel de atitudine sau de gândire este detestată de Dumnezeu. Noi trebuie să avem o teamă sfântă înaintea lui Dumnezeu, păzindu-ne de mândrie. Să ne amintim că suntem speciali și valoroși, deoarece Dumnezeu ne iubește și ne-a iertat, nu pentru că putem împlini lucruri mărețe pe cont propriu.
Este important să înțelegem că atunci când excelăm într-un domeniu, este doar pentru că Dumnezeu ne-a dat harul să putem face acel lucru. Când credem că am putut împlini lucruri mărețe prin puterea noastră, am căzut pradă mândriei.
Amintiți-vă, noi îi aparținem lui Dumnezeu. În loc să avem păreri exagerate despre noi, mai bine să ne focalizăm pe măreția lui Dumnezeu și pe dragostea Lui pentru noi. Doar prin harul Său reușim să împlinim orice ne-ar cere El să facem.
Rugăciune
Doamne, orice lucru bun care este în mine, în viața mea, vine de la Tine. Mă smeresc înaintea Ta, și mă pocăiesc de orice mândrie de care mă țin, înțelegând că, atunci când reușesc și excelez, este din cauza harului și bunătății Tale.