Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat. Luca 18:14
În Luca 18:10–11 citim despre doi oameni care s-au urcat la templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt era vameș. Isus a spus: „Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi (hoți), nedrepţi (în inimă și viață), preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.” Apoi a continuat să enumere toate faptele sale bune.
Îmi place la acest pasaj că Biblia nu spune că fariseul se ruga lui Dumnezeu. Se spune că a intrat în templu să se roage, dar s-a rugat „în sine”. Citim despre un om care părea că se roagă și totuși Biblia spune că nici măcar nu vorbea cu Dumnezeu; vorbea cu el însuși! Cred că uneori ne rugăm să impresionăm oamenii, poate chiar să ne impresionăm pe noi. Să fim sinceri: putem fi impresionați de propria noastră elocvență. Când suntem împreună cu o altă persoană sau cu un grup de oameni pentru a vorbi cu Dumnezeu și a-L auzi pe El, trebuie să fim foarte atenți să nu predicăm celorlalți oameni și să nu încercăm pur și simplu să sunăm super-spirituali, ci doar să ne prezentăm inima înaintea lui Dumnezeu. Învoiala cu alții în rugăciune este incredibil de puternică, dar trebuie să fie curată și trebuie să vină dintr-un loc al smereniei.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi:
Dumnezeu vede toate lucrările bune pe care le-ai făcut în secret și El îți va răsplăti.