„Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine, ci vei uita și rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aduce aminte [în mod serios] de văduvia ta.” (Isaia 54:4, Biblia amplificată)
E important să ne acceptăm așa cum suntem. Întreabă-te dacă îți place de tine. Dacă nu îți place de tine, îți va fi greu să îți placă de ceilalți. Dacă nu ești mulțumit de propria persoană, vei avea probleme și cu ceilalți.
Atunci când avem o relație apropiată cu Domnul, putem fi relaxați și liniștiți, știind că acceptarea noastră nu se bazează pe performanțele noastre sau pe comportamentul nostru perfect, ci pe lucrarea realizată de Hristos pentru noi și în noi. Aceasta se bazează pe relația noastră personală cu Isus.
Când ne place de noi înșine înseamnă că ne acceptăm în calitate de creații ale lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne placă tot ce facem ca să ne placă de noi înșine și să ne acceptăm așa cum suntem. Dumnezeu ne iubește necondiționat și tot copiii Lui suntem chiar și atunci când greșim.
Te încurajez să te privești în oglindă în fiecare dimineață și să spui: „Îmi place de mine. Sunt un copil al Domnului, iar El mă iubește. Sunt înzestrat cu daruri și talente. Sunt o persoană specială – iar eu mă accept așa cum sunt și îmi place de mine.” Dacă faci asta și crezi cu adevărat ceea ce spui, va face minuni, ajutându-te să te accepți așa cum te-a creat Dumnezeu să fii.
Cu trecutul te poți împăca, poți fi mulțumit de prezent și poți fi sigur de viitor, știind că toate acestea sunt în mâinile pline de iubire ale Domnului.
