„Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu [și așteaptă-L cu nerăbdare pe El], căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.” (Psalmul 42:5, Biblia amplificată)
Dacă te-ai simțit descurajat vreodată, să știi că nu ești singurul. Și David s-a simțit așa. Însă David nu s-a lăsat cuprins de deznădejde. Când s-a simțit așa, David și-a pus speranța în Dumnezeu și L-a așteptat, lăudându-L ca fiind mântuirea sa și Dumnezeul său. Și noi putem alege să facem la fel.
Pentru a nu se lăsa cuprins de sentimentele și emoțiile sale pline de întristare, David a început să se gândească la Dumnezeu, lăudându-L pentru faptele Sale minunate și pentru isprăvile Sale mărețe. David a ales să se gândească la Dumnezeu și nu la problemele sale.
David știa că, dacă se gândea la lucrurile negative, avea să devină deprimat foarte ușor, iar apoi își putea pierde speranța. De aceea, el a ales să se încurajeze și să se întărească în Domnul în mod regulat (1 Samuel 30:6).
Când ne aflăm într-o situație descurajantă, putem urma exemplul lui David și să-L așteptăm cu nerăbdare pe Domnul, lăudându-L, oricum ar arăta circumstanțele în care ne aflăm. Cu cât suntem mai apropiați de Dumnezeu, cu atât mai ușor ne este să ne refugiem în brațele Sale. În loc să ne lăsăm cuprinși de frustrare și descurajare, ne putem baza pe Domnul, crezând că El ne va mântui.
Domnul ne acoperă și ne apără. Atunci când Îl lăudăm, El ne poartă luptele în locul nostru (2 Cronici 20:17, 20-21).
