„Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea [distinctă a] stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire [și frumusețe] de altă stea.” (1 Corinteni 15:41, Biblia amplificată)
Cu toții suntem diferiți unii de alții. Asemenea soarelui, lunii, stelelor, Dumnezeu ne-a creat și pe noi să fim diferiți unii de alții, El făcând intenționat acest lucru. Fiecare dintre noi împlinește o anumită nevoie, dar cu toții facem parte din planul măreț al lui Dumnezeu. Atunci când încercăm să fim ca altcineva, ne pierdem pe noi înșine și ne îndepărtăm de persoana pe care a creat-o Dumnezeu să fim. El ne-a făcut în așa fel încât să ne potrivim planului Său, nu să ne simțim obligați să ne potrivim în planurile celorlalți oameni.
E în regulă să fii diferit, căci așa ai fost creat. Toți suntem născuți cu temperamente diferite, cu trăsături fizice diferite, cu amprente diferite, cu diferite daruri și abilități. Scopul nostru ar trebui să fie să aflăm fiecare în parte ce ar trebui să fim, iar apoi să ne străduim să fim cine trebuie să fim. De aceea, în Romani 12 ni se spune să ne dedicăm darului pe care l-am primit. Trebuie să aflăm la ce anume suntem buni, iar apoi să ne implicăm în totalitate.
Poți fi liber să te iubești și să te accepți pe tine însuți, dar și pe cei din jurul tău, fără a te simți constrâns să te compari cu ceilalți sau să concurezi cu ei. Oamenii încrezători, care știu că Dumnezeu îi iubește și că are un plan pentru ei, nu se simt amenințați de abilitățile celorlalți. Ei se bucură de ceea ce pot face ceilalți, la fel cum se bucură și de ceea ce pot face ei înșiși.
Dumnezeu ți-a dat anumite înzestrări și dorințe pe care să le folosești. Ar trebui să te concentrezi asupra potențialului pe care îl ai și nu asupra limitărilor tale.