„Și aceasta este porunca [cererea, ordinul, comanda] pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său [în credință].” (1 Ioan 4:21, Biblia amplificată)
Conform Cuvântului Său, Dumnezeu ne-a iubit dinainte ca lumea să se fi format, dinainte ca noi să-L fi iubit sau să fi crezut în El și dinainte ca măcar să fi făcut ceva bun sau greșit. Nu-i așa că e uimitor? Dragostea lui Dumnezeu pentru noi a fost, este și va fi mereu nesfârșită și necondiționată.
Fiindcă Dumnezeu nu ne cere să Îi câștigăm dragostea, Îi putem urma exemplul, adică să nu le cerem celorlalți să ne câștige dragostea noastră. Dragostea nu este ceva ce putem face sau nu după bunul plac. Nu ar trebui să o pornim și să o oprim în funcție de persoanele cărora vrem să o oferim și de modul în care suntem tratați de către aceste persoane.
Deoarece credem în Isus Hristos, dragostea pe care o putem oferi lumii este dragostea necondiționată a lui Dumnezeu, care se revarsă prin noi către ceilalți. Nu putem înțelege cu mintea noastră această dragoste dumnezeiască. Aceasta depășește cunoașterea obișnuită. Aceasta este o revelație pe care Dumnezeu o oferă copiilor Săi. Este ceva ce simțim pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, fiind și ceva ce ne dorim cu nerăbdare să împărtășim cu cei din jurul nostru.
Dragostea necondiționată crede mereu tot ce e mai bun cu privire la oameni. Aceasta vede ce pot deveni ei dacă ar fi iubiți de cineva. Exact asta a și făcut Dumnezeu pentru noi. El a crezut ce e mai bine și a văzut cum dragostea Sa necondiționată ne poate transforma după chipul Fiului Său.
Dacă vei accepta de bunăvoie dragostea lui Dumnezeu, vei putea apoi să și oferi mai departe aceeași dragoste.
