„… acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul [fără slăbiciune]. Dragostea nu va pieri niciodată [nu va dispărea niciodată, nu se va învechi niciodată, nici nu va avea sfârșit]…” (1 Corinteni 13:7-8, Biblia amplificată)
Dragostea lui Dumnezeu face față oricărui lucru care se întâmplă. Aceasta suportă totul, fără a slăbi în intensitate. Este decisă să nu cedeze, orice s-ar întâmpla. Chiar și inima celui mai încăpățânat om, care nu vrea să înceteze să se răzvrătească, poate fi înmuiată prin iubire. Biblia spune: „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” (Romani 2:4). Dragostea lui Dumnezeu – bunătatea și blândețea Lui – este cea care poate schimba inima.
Înțeleg faptul că este greu să tot iubești pe cineva care nu pare să-ți aprecieze dragostea sau să răspundă la aceasta. Este greu să îi iubim mereu pe cei care vor să ia de la noi tot ceea ce suntem dispuși să le oferim, dar care nu oferă nimic în schimb. Însă noi nu suntem răspunzători pentru felul în care se poartă ceilalți, ci numai pentru felul în care ne purtăm noi.
Am simțit dragostea lui Dumnezeu manifestată prin îndurarea Sa, iar acum El ne cere să manifestăm aceeași dragoste față de restul lumii. Noi nu suntem răsplătiți de către oameni, ci de către Dumnezeu. Chiar dacă faptele noastre bune par să nu fie remarcate, Dumnezeu le observă și promite să ne răsplătească pentru acestea (Matei 6:4). Dacă ești hotărât să le arăți tuturor celor din jurul tău cum e dragostea lui Dumnezeu, nu numai că ei vor fi binecuvântați, ci Dumnezeu promite că și tu vei fi binecuvântat.
Dumnezeu este dragoste, iar dragostea nu renunță la nimeni.