Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. (Proverbe 17:27)
Pe parcursul acestor devoționale, am spus că în căutarea noastră de a auzi vocea lui Dumnezeu trebuie să ne antrenăm să ascultăm. Uneori vorbim atât de mult, încât pur și simplu nu putem auzi ce vrea Dumnezeu să spună. Este posibil să nu auzim nici lucrurile importante pe care ni le spun oamenii, pentru că nu ascultăm.
Dacă învățăm disciplina de a ne păstra calmul și liniștea, vom auzi lucrurile pe care vrea să ni le spună Dumnezeu. Fiica mea, Sandra, mi-a spus că recent după ce s-a rugat, a stat un minut și L-a întrebat pe Dumnezeu dacă vrea să Îi spună ceva înainte să își înceapă ziua. A simțit în inima ei că Dumnezeu i-a spus pur și simplu: „Du-te; Sunt cu tine!” A fost mângâiată și aceasta a consolat-o în următoarele zile când a trebuit să facă față unor vești proaste care au venit pe neașteptate. Cuvântul pe care i-l dăduse Dumnezeu i-a mărit credința și i-a menținut echilibrul și calmul în timp ce se confrunta cu încercările respective.
Dacă nu ascultăm, nu vom auzi. Dă-I lui Dumnezeu oportunitatea de a-ți vorbi. Când te rogi, nu trebuie să vorbești doar tu. Este înțelept să păstrezi și momente de tăcere, de liniște.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi: Ai o gură și două urechi, deci asta înseamnă că Dumnezeu vrea să asculți de două ori mai mult decât să vorbești.