Pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. (2 Corinteni 5:7)
Biblia ne învață să trăim mai degrabă prin credință decât prin ceea ce vedem și simțim; cu toate acestea, există momente în care Dumnezeu se folosește de circumstanțe pentru a ne vorbi. De exemplu, când Dave și cu mine am început să simțim că Dumnezeu ne vorbește să mergem la televiziune, niciunul dintre noi nu a știut cum să facem un program și nu am fi putut să îl difuzăm fără bani. Nu aveam de unde să facem suficienți bani pe cont propriu, așa că Dumnezeu a trebuit să ni-i dea.
Dacă nu am fi scris prietenilor și partenerilor noștri, nu am fi primit finanțele și nu am fi putut să facem nici un pas în această direcție. Oricât de multă credință am fi avut cu privire la a avea un program de televiziune, trebuia să avem și bani. Am crezut că Dumnezeu a vorbit inimilor noastre, dar aveam nevoie de El pentru a ne vorbi și prin circumstanțe. Trebuie să cunoaștem diferența dintre credință, naivitate și presupunere. Ar fi fost o prostie pentru noi să ne îndatorăm pentru a putea avea programul la televizor.
Să presupunem că o femeie se roagă și simte că ar trebui să meargă la muncă pentru a ajuta la cheltuielile familiei. Ea decide să obțină un loc de muncă, dar are doi copii mici. Dacă nu găsește o bonă de încredere, nu poate merge la muncă. Aceasta este o circumstanță de care Dumnezeu trebuie să aibă grijă pentru ca ea să meargă mai departe. Dacă Dumnezeu nu-i scoate în cale o bonă, ea va trebui să se mai întrebe odată cu privire la locul de muncă. Poate că Dumnezeu îi arată că dacă stă acasă cu familia ei în acest moment al vieții este mai bine decât să lucreze.
Mergem prin credință, dar trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea înțelepciune să știm când să ignorăm total circumstanțele și când să le dăm atenție pentru că uneori El le folosește pentru a ne vorbi și a ne călăuzi.
Cuvântul lui dumnezeu pentru tine astăzi: Trăiește prin credință, dar nu fi naiv.