„Căci noi suntem lucrarea [opera] [proprie a] Lui și am fost zidiți [născuți din nou] în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit [plănuit dinainte] Dumnezeu mai dinainte [cărări pregătite de El înainte de existența timpului] ca să umblăm în ele [trăind viața cea bună pe care El a prearanjat-o și a pregătit-o să fie trăită de noi].” (Efeseni 2:10, Biblia amplificată)
Mulți ani, am fost mohorâtă și nefericită. Însă, asemenea multor oameni, mă prefăceam că totul este bine. Noi, oamenii, ne prefacem de dragul celorlalți, pentru că nu vrem ca ei să afle despre suferința noastră, dar ne prefacem și de dragul nostru, pentru că nu vrem să înfruntăm problemele.
Poate că te regăsești și tu în această descriere. Poate că știi cum e ca pe dinafară să fii cineva, iar pe dinăuntru să fii o cu totul altă persoană. În viața mea, m-am prefăcut a fi încrezătoare și, în unele feluri, chiar eram. Însă aveam o stimă de sine foarte scăzută, iar așa-zisa mea încredere nu se baza pe cine eram eu cu adevărat în Hristos. Aceasta se baza pe aprobarea primită de la ceilalți, pe înfățișarea mea și pe reușitele mele, dar și pe alți factori externi. Dacă dădeai la o parte exteriorul superficial, vedeai că eram extrem de timorată.
Însă a venit o zi în care am înțeles că era momentul să accept adevărul și să nu mă mai prefac. Când ne deschidem inimile cu adevărat și Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viețile noastre, putem înceta să ne mai prefacem a fi altcineva. Putem fi fericiți și liberi, bucurându-ne de ceea ce ne-a creat Dumnezeu pe fiecare dintre noi să fim.
Nu putem fi niciodată liberi cu adevărat până nu încetăm să ne mai prefacem, simțindu-ne confortabil în propria piele!