Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. – Filipeni 2:3
Filipeni 2:3 ne spune că ar trebui să îi privim pe alții mai presus de noi înșine. Duhul Sfânt dorește să dezvolte în noi dorința de a-i avantaja pe alții și a le împlini nevoile. Este adevărat că poate deveni obositor să trăiești în acest mod. Haideți să fim sinceri – cu toții avem zile în care nu dorim să ajutăm pe nimeni.
Uneori, mă simt copleșită încercând să îi ajut pe alții în modul în care mă gândesc că ar trebui să o fac. Uneori se pare că toți membrii familiei mele au nevoie de mine, angajații au nevoie de mine, prietenii au nevoie de mine – și fiecare dintre ei are nevoie de mine în moduri diferite. Pot ajunge să mă simt prea necesară (adică, fără mine nu se poate)? Da! Și este posibil să te simți și tu în felul acesta. Cu toții ne simțim din când în când copleșiți, dar trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu ne dă har ca să împlinim tot ceea ce ne-a cerut.
Când ai obosit încercând să împlinești nevoile altora, du-te înapoi la Filipeni 2:3 și cere-I Duului Sfânt să te ajute. Smerește-te înaintea lui Dumnezeu și El te va întări să fii acolo pentru oamenii din viața ta pe care El îți cere să îi ajuți.
Rugăciune
Doamne, doresc să-i privesc pe alții mai presus de mine însumi. Atunci când mă frământ și îmi lipsește dorința de a-i ajuta pe alții, simțindu-mă copleșit, dă-mi harul și puterea Ta să iubesc și să ajut oamenii, pentru că Tu mi-ai cerut să îi ajut.