Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. – Matei 26:41
În noaptea dinaintea răstignirii Sale, Isus i-a adunat pe ucenici în Grădina Ghetsimani și le-a cerut un singur lucru: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).
Toți ucenicii trebuiau să rămână treji și să se roage, dar ei au adormit. Isus, pe de altă parte, S-a rugat și un înger L-a întărit în duhul, și astfel, a putut să îndure crucea. Ucenicii nu s-au rugat – ei au adormit – și au dovedit: carnea este cu adevărat neputincioasă.
Pentru mine, această relatare dovedește importanța critică a rugăciunii. Creștini fiind, trebuie să ne dăm seama că fără rugăciune și interacțiune zilnică cu Dumnezeu, nu avem nimic. Cu toții ne luptăm cu „carnea neputincioasă”, dar când facem din rugăciune o prioritate, Dumnezeu ne întărește în duh, permițându-ne astfel să depășim limitele cărnii.
Pe cine te bazezi pentru putere astăzi? Pe carnea ta? Sau experimentezi puterea pe care Dumnezeu ne-o oferă atunci când venim la El?
Rugăciun
Doamne, Îți mulțumesc pentru puterea pe care mi-o dai când mă rog. Știu că fără Tine sunt slab, așa că aleg să vin înaintea Ta în rugăciune, știind că puterea Ta este mai mult decât suficientă pentru mine.