Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă (nerostit), şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. (Psalmul 139:4)
Pentru că ne raportăm la Dumnezeu ca indivizi – și acesta este modul în care El dorește – noi ne rugăm ca persoane individuale. Chiar și atunci când ne rugăm corporativ cu alții, suntem încă persoane individuale; pur și simplu ne unim inimile cu ceilalți într-o singură voce. Prin aceste rugăciuni corporative cred că Dumnezeu vrea ca inimile noastre să fie în unitate mult mai mult decât să avem aceleași metode.
Când spunem: „Doamne, învață-mă să mă rog”, Îi cerem să ne învețe să ne rugăm într-un mod distinct personal și să facă rugăciunile noastre să fie expresii ușoare, naturale a cine suntem noi. Nu trebuie să ne verificăm unicitatea la ușa cămăruței de rugăciune. Trebuie să mergem la Dumnezeu exact așa cum suntem și să-I oferim plăcerea de a Se bucura de compania „originalului” pe care L-a creat El. Trebuie să ne apropiem de Dumnezeu cu punctele noastre forte, slăbiciunile, unicitatea și orice altceva care ne deosebește atât de minunat de toți ceilalți oameni din lume. Lui Dumnezeu Îi place să ne întâlnească acolo unde suntem, să dezvolte o relație personală cu noi și să ne ajute să creștem pentru a deveni tot ce vrea El să fim. Este revigorant să ne dăm seama că putem veni la Dumnezeu așa cum suntem și să fim relaxați în prezența Sa.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Nu e nevoie să te machiezi înainte să te apropii de Dumnezeu.