El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu. (Romani 4:20)
În Geneza 17:16, Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam și i-a promis un moștenitor. Dar problema era că Avraam și soția sa, Sara, erau bătrâni – într-adevăr bătrâni. El avea o sută de ani, iar ea avea nouăzeci, așa că anii în care ar fi putut avea copii trecuseră de mult! Dar Avraam știa că Dumnezeu i-a vorbit, așa că a luat hotărârea să nu se concentreze asupra situației imposibile din punct de vedere biologic. În schimb, el și-a pus credința în făgăduința lui Dumnezeu și a fost convins de această promisiune, slăvindu-L pe Dumnezeu, așa cum citim în versetul de astăzi.
Permiteți-mi să spun din nou că, în mod firesc și natural, Avraam nu avea absolut niciun motiv să creadă. De fapt, dacă a existat vreodată o situație lipsită de speranță, cu siguranță că este vorba despre aceasta situație, în care doi oameni de peste nouăzeci de ani să poată avea, în mod natural. Cu toate acestea, Avraam a continuat să spere; a continuat să creadă promisiunea lui Dumnezeu. El s-a uitat la circumstanțe și a fost conștient ca totul era împotriva lui, dar totuși, nu a renunțat, deși Biblia spune că „trupul său era îmbătrânit” și că „Sara nu mai putea să aibă copii”. În fața unei imposibilități biologice autentice, Avraam nu fost necredincios; el nu a pus sub semnul întrebării promisiunea lui Dumnezeu și nu s-a clătinat în credință. În schimb, s-a „întărit prin credinţa lui”, slăvindu-L pe Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu ți-a făcut promisiuni și încă aștepți sa le vezi împlinite, fii ca Avraam: amintește-ți ceea ce a spus Dumnezeu și continuă să Îl slăvești.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi: Slăvește-L pe Dumnezeu în timp ce așteptați să vezi cum Își împlinește promisiunile.